2020... probabil esti ca mine si ti-ai spus prin 2019 ca anul viitor va fi unul mult mai bun, poate ai abordat 2020 cu un optimism vag, sau poate esti un pesimist si nu aveai deloc speranta pentru mai bine. La urma urmei adevarul este ca cel putin deocamdata, realitatea e mai mai crunta decat te-ai fi asteptat cu mici exceptii.

Am venit la inceput de Martie dintr-un concediu in Vietnam, la momentul respectiv Vietnamul avea in jur de 16 cazuri de Covid. Am decis sa ma autoizolez timp de 2 saptamani. Voiam sa am o constiinta linistita, una care nu trebuie sa traiasca cu pericolul de a supune oameni din jurul meu, care poate nu sunt sanatosi, unei boli care profita tocmai de acea lipsa de sanatate.

Pot spune ca am trecut prin aceleasi nemultumiri si frustrari prin care trec majoritatea oamenilor din Romania, unele or fi mai rare:. Prea mult alcool, prea putina miscare, prea mult lucru, prea putin timp liber, prea mult online, prea putin pe afara, prea putine rufe…de asta defapt nu ma plang. Un lucru, deloc nou, care a fost o sursa mare de frustrare este dialogul si spiritul colectiv al oamenilor in mediul online. Clar, acel spirit de colectiv nu a fost niciodata prea rasarit dar pandemia actuala a scos la iveala cele mai periculoase aspecte ale polarizarii din acest mediu, distanta dintre tabere creste si tot mai putini sunt aceia care exista pe un teren de mijloc.

O mare parte din romani considera ca pandemia este defapt o conspiratie la nivel mondial.

O mare parte din romani considera ca pandemia este defapt o conspiratie la nivel mondial. O conspiratie menita sa o cipeze pe tusa Floare, care nu a fost niciodata activa politic, crede ca Polonia e langa Polinezia si ca Billy Gates e profund nemultumit de existenta ortodoxismului, mai mult decat de eradicarea foametei mondiale. E profund fascinant la ce teorii pot subscrie unii oameni. Poate mai interesant este chiar cum si de ce ajung oamenii sa creada asa ceva. Nu te amagi, dinamica pe care o vezi la lucru actual e dinamica ce va forma opinia publica mult timp de acum incolo - sper ca nu, dar cred ca da.

De ce cred oameni ceea ce cred, de ce asculta cateodata numai ce vor, de ce gandesc atat de rar critic, de ce cred ca orice intamplare are o entitate inteligenta in spate si nu in ultim rand de ce nu exista o conversatie sincera si deschisa pe subiect. Tineti-va bine, vine inca un blogger care crede ca are reteta adevarului, dar ascultati, si refuzati abia apoi.

In primul rand trebuie sa eliminam preconceptia simplista ca ar exista un singur motiv pentru aceasta autodeceptie in masa. Pana la urma suntem influentati de mai multi factori chiar si atunci cand vine vorba de a alege la ce supermarket sa facem cumparaturile, de ce ar fi mai simplu in cazul unui subiect atat de incarcat. Care sunt acei factori?

Un factor e auto-confirmarea prejudecatii

Atunci cand cauti o dovada undeva, fie online, fie in ziar, in gand, fie unde dracu’ o fi in general nu cauti ceva care combate ceea ce crezi deja, cauti defapt un argument care intareste ceea ce crezi deja. Cat de des ai cautat activ un argument, o dovada, un articol, orice care sa dovedeasca faptul ca NU ai dreptate? Te salut daca o faci des, te inteleg daca o faci rar, dar daca nu o faci deloc, e pacat. Gandeste-te la google, cand cauti ceva, acel motor de cautare iti da rezultate pe baza cautarii tale, daca vrei un Opel ieftin, vei gasi un Opel ieftin, daca vrei o reteta de gulyas, gasesti o reteta de gulyas si daca vrei dovezi ca pandemia este o conspiratie, exact asta vei gasi! Luna noastra poate fi un exemplu bun. Exista teorii care spun ca luna defapt nu exista care pot fi gasite printr-o simpla cautare pe google. Exista teorii care spun ca luna exista care pot fi gasite la fel de usor. Una din cele doua afirmatii e adevarata si cealalta e falsa dar amandoua pot fi gasite pe internet deci nu tot ce poate fi scos la iveala de o cautare e si adevarat. Fiecare cautare facuta pentru oricare din cele doua afirmatii poate fi considerata o greutate, cauta dovezi numai pentru una din cele doua afirmatii si vei avea mai multe greutati in acea parte a balantei care inevitabil se va inclina in partea aceea.

Camerele de ecou

Ce-s astea?! De fiecare data cand stergi un “prieten” de pe facebook care nu e de acord cu tine, reduci numarul de oameni care iti arata ca exista o alta parere exact acolo unde (probabil) iti formezi parerea. Dar exact asta s-ar putea sa nu realizezi. Stergi pe cineva pentru ca are alta parere decat tine, dupa aceea nu mai ai ocazia sa vezi acea parere, nu mai ai ocazia sa intelegi ca exista acea parere si ce presupune ea exact, la un moment dat consideri ca nu exista alta pareri, sau ca alte pareri nu au argumente, sau la urma urmei, ca nu exista argumente pentru afirmatia “celorlalti”. Este otrava pentru minte, similara cu autoconfirmarea prejudecatii. Nu sterge acei oameni, lasa-i, vezi ce zic, intelege, sau incearca sa intelegi macar. Dar in acelasi timp ramane si echidistant.

Seeing agency, apopheny/pareidolie

Este unul dintre pacatele preferate ale conspirationismului fara spirit critic. Sigur te-ai uitat la nori si ai avut impresia ca unii nori au o anumita forma, nu? Un om zice cal, altul zice masina, dar pana la urma e vorba de acelasi nor. Omul are o abilitate dovedita de a recunoaste modele in natura, si acea abilitate nu se rezuma la ceva vizual, e valabil si la ceva abstract, o idee sau o inlantuire de evenimente. Cu alte cuvinte putem construi o poveste folosindu-ne imaginatia într-un mod plauzibil, nu e asta defapt fundatia fictiunii? Acest mod de a gandi e fundamentat in evolutia omului. Acum 10.000 de ani in savana africana, daca credeai ca auzi numai vantul prin iarba dormeai linistit dar cateodata mureai sfasiat, daca alegeai sa crezi ca e defapt un leu (sau alt pradator periculos pentru om) in iarba si te alarmai, poate scapai cu copiii tai de pericolul pe care l-ai sesizat. Fara sa stii ceva sigur, puteai construi o inlantuire de idei: Miscare in iarba - leu - pericol. Altii ar fi creat urmatoare inlantuire: miscare in iarba - vant - dorm mai departe. Cei care au crezut ca e leu, au scapat de cateva ori de leu, alteori au fugit aiurea, cei care au crezut ca e vant, au dormit mai des linistiti, dar cateodata au devenit o masa copioasa pentru feline, deci acest exercitiu mental nu a functionat niciodata 100%. La fel se intampla cu pandemie actuala. Nu a fost lipsa de teorii ale conspiratiei care au spus: “chinezii au creat virusul in Wuhan”. Pandemia a inceput in Wuhan si intr-un oras de aproximativ 3 ori mai mare decat Bucuresti care gazduieste institutul de virologie Stefan S. Nicolau. Alta teorie spune ca Bill Gates ar fi creat virusul pentru a-si vinde vaccinul - vorbind simplu, daca exista o boala, si tu ai leacul, ai ceva ce vrea toata lumea, deci posibilitatea de a face multi bani. Inlantuirea aceaste este idei este plauzibila. Pe de alta parte Bill Gates, care avertizeaza despre acest pericol de cativa ani, a promis solemn ca desi investeste bani in dezvoltarea unui vaccin, nu va cere bani pentru cei care vor sa foloseasca brevetul, si deci nu va profita. O atitudine pe care a demonstrat-o in multe randuri prin faptele sale de caritate. Eu propun o a treia teorie plauzibila: Glovo, Bringo, Tazz, si industria de retail online in general a inginerit aceasta pandemie cu scopul de a-si tripla cifra de afaceri, probabil au reusit o crestere si mai mare. Evident mi se pare absurd, dar elementele care fac din aceasta poveste una plauzibila sunt poate mai numeroase decat in cadrul teoriilor care sunt larg acceptate, desi prost fondate . Unii poate ar spune, nu fac firme atat de mici conspiratii atat de mari. Un contraargument rezonabil, desi stim si vorba “buturuga mica rastoarna carul mare”. De ce atunci ar face un Bill Gates o manevra de genul, in cazul in care banii rasi din economia mondiala sunt mult peste averea sa. Daca China a fost responsabila, de ce a inregistrat pierderi majore financiare si si-a atras reactii negative majore? Poate ca iarasi vorbim de buturuga (relativ) mica. Dar la urma urmei sunt mai multe teorii plauzibile, care in acelasi timp se contrazic. Singura concluzie este ca ceva poate suna plauzibil, dar asta nu inseamna ca e adevarat.

Lipsa gandirii critice

Haidem un pas mai departe. Crezarea pe care o dam acestor teorii, unele mai plauzibile, altele mai putin, este strans legata de lipsa grava a poporului roman de gandire critica. 70 de ani partidul s-a simtit indreptatit sa ne spuna ce sa credem si ce nu! De unde mirarea ca nu suntem in stare sa deosebim adevarul de baliverne prin gandire critica. O consecinta a faptului ca un popor care nu pune la indoiala ce face si ce spune statul, este un popor servil si docil si din pacate intr-un fel mult mai subtil decat ar pute vindeca razvratirea noastra fata de autoritate si implicit autoritatea stiintifica. E bai mare ca nu distingem intre autoritatea bazata pe politica si autoritatea bazata pe principiile stiintifice, acelea care ne-au ridicat media de viata drastic pana si comparativ cu cum 100 de ani! Dar tocmai informatiile care vin de la autoritati sunt criticate si tratate cu scepticism de multi romani acum, foarte bine, Dar critica e slaba, in 30 de ani am invatat ca autoritatile ne pot minti, dar nu am inteles defapt spiritul critic. Am invatat sa nu credem dar numai fiind imposibil de convins chiar si atunci cand ar trebui sa fim convinsi. Am invatat sa fim sceptici in legatura cu autoritatea, dar deloc in rest. Acceptam ca exista cancerul, dar nu Covid. Rezumat: in loc de a fi deschisi dar sceptici, suntem inchisi si sceptici - avem niste porti de care nu poate trece nici minciuna, nici adevarul. Obligatia de a citi anumite carti, obligatia de a nu contrazice, tema care e asa de inradacinata in cultura familiei si educatiei romane, obligatia de a fi de acord altfel iti da cineva un ciocan in cap, astea-s toate la originea problemelor politice si sociale din Romania, desi nu sunt singurii factori. Nu poti pune intrebari critice pentru ca acele intrebari sunt in contradictoriu, sunt nepoliticoase si din pacate, sunt de multe ori impotriva spiritului scolii in Romania. In acest moment trebuie si spus ca sunt in continuare oameni in sistemul de invatamant romanesc, care sunt pedagogi adevarati si nu instructori militari, am avut parte de cativa, si ii apreciez desi nu le-am spus-o! Dar asa ajungem, noi romanii sa credem ceea ce cred, sa facem ce facem - partial pentru ca exclud alte opinii, cauta dovezi care intaresc ceea ce cred deja, si nu se e in ordine ce cred sau nu?

Poporul roman are o mare provocare de infruntat, trebuie sa ne reinventam sau putem sa ne complacem cu situatia actuala, si foarte probabil cu una mai rea in viitorul apropiat.